Ieri am imprumutat o carte de la biblioteca. Am uitat-o intr-un colt, pe masa, iar aseara, inainte de-a adormi, cartea mi-a soptit:
-Deschide-ma! N-o sa-ti para rau!
Abia atunci mi-am amintit de cartea de pe noptiera.
Cu maini tremurande, am luat-o si am deschis-o. Cartea m-a purtat intr-o alta lume, o lume de poveste. Intamplarile istorisite se petreceau acum 200 ani.
Parca visam cu ochii deschisi - asa de frumoasa si reala parea cartea. Am calatorit si eu cu eroii cartii: un explorator, majordomul sau si o printesa, salvata de ei pe drum.
Am adormit cu cartea in mana. Si am continuat aventurile in vis.
Seara urmatoare, cartea cu scoarte rosii si pagini ingalbenite de vreme ma astepta iar. Am deschis-o si lumea de basm a aparut din nou.
Eu insami eram exploratorul, iar visul meu devenea din ce in ce mai real. Cateodata imi era frica, alte dati imi parea ca voi reusi si de fiecare data cartea imi soptea:
- Mergi mai departe! Totul se va termina cu bine, vei vedea!
Iar eu aveam incredere in ea.
Chiar si atunci cand celelalte personaje din carte spuneau ca exploratorul nu va reusi, a reusit! Si exploratorul eram chiar eu, caci ma identificasem cu personajul, ma bucuram si sufeream alaturi de el.
Dar si cartea mea, ca orice alta carte, s-a sfarsit. Parca pierdusem un prieten drag, asa de rau mi-a parut!
Dar stiu ca un alt prieten, o alta carte, ma asteapta undeva sa-l gasesc... De aceea voi incepe neaparat o alta carte, apoi o alta si tot asa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu