IARNA

            Mai întâi, câţiva nori au început să cearnă steluţe argintii. Apoi, cerul s-a acoperit de nori albi, pufoşi, ce au ascuns soarele de privirile noastre.

            Fulgi mari, ca de vată, au acoperit pământul cu o zale sclipitoare. Crăiasa iernii îmbrăcată într-o  rochie cusută din ace de gheaţă, a ţesut flori de argint pe geamuri.

            Copacii au îmbrăcat haine de mărgăritar. Ca şi ei, plantele s-au gătit cu beteală. Animalele s-au ascuns fiecare prin culcuşurile lor, mâncând din proviziile strânse întrega toamnă şi aşteptând răbdătoare renaşterea naturii. Păsările ce au rămas credincioase acestor locuri, ciugulesc ce se mai găseşte pe sub haina de omăt.

            Cei care se bucură cel mai mult de acest anotimp, sunt copiii. Ei fac oameni de zăpadă, se dau cu sania şi, cu sau fără voia lor, se dau de-a dura pe covoarele de nea, anume parcă aşternute pentru ei. Şi cei mai mici, ce nu pot ieşi afară, se bucură de iarnă, căci stau la gura sobei şi ascultă poveşti peste poveşti.

            Cu toţii, şi mari şi mici, aşteaptă sărbătorile de iarnă şi mai ales Crăciunul, sărbătoarea bucuriei. Atunci merg cu colinda la rude şi prieteni, iar aceştia îi răsplătesc pe măsură. Dar cea mai mare răsplată este cea de la Moş Crăciun. Acesta le dă tuturor cadouri, pe care le lasă sub bradul împodobit.

            Pentru că aduce cu ea zăpada cu care te poţi juca în mii de feluri, pentru magia Crăciunului şi a sărbatorilor care parcă nu se mai sfârşesc, pentru că mi-i aduce aproape pe toţi cei dragi, iubesc iarna, anotimpul meu preferat.