Imparatia florilor
E seara si, ca de obicei inainte de a adormi, citesc. Imi place cartea, caci descrie aventurile a doua veverite printr-o padure fermecata.
Somnul m-a luat pe negandite si ma poarta pe aripile lui in padurea despre care citisem in carte. Iar in mijlocul padurii dau de o poiana plina de flori, imprejmuita de un gard de vita de vie.
Inca de la intrare ma intampina o floarea-soarelui, sefa paznicilor imparatiei florilor. Imi zambeste si ma lasa sa intru. Palcuri-palcuri de ochiul-boului stau insirate pe langa gard, pazind cu strasnicie imparatia. Langa ei, din loc in loc, cate o gura-leului este si ea pregatita sa dea alarma, strigand dupa ajutor daca vreun intrus ar indrazni sa intre. Strasnic e pazita imparatia florilor !
- Dar pe cine pazesc asa de bine florile acestea?, intreb o floare de condurul-doamnei, iar ea imi face semn sa intreb mai bine o lacramioara, caci ea stiecu siguranta. Nici lacramioara nu ma lamureste insa.
Merg mai departe si dau de un strat de garoafe. Ma indrept spre cea mai vorbareata dintre ele si o intreb pe ea care-i secretul imparatiei florilor, pe cine apara si pazesc toate florile din imparatie ?
Spre uimirea mea, garoafa imi arata spre un tron impresionant, impletit din fel de fel de flori, in mijlocul caruia statea un trandafir alb si gingas. Alti trandafiri, de toate culorile, faceau scut in jurul lui, aratandu-si tepii ascutiti si nelasand pe nimeni sa se apropie. Dar cine ar fi indraznit oare sa se apropie ?
La intrebarea aceasta n-am mai primit insa raspuns, caci se facuse dimineata si soarele m-a trezit. Incepea o noua zi de scoala...
Popa Ioana Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu