Bucuriile iernii

                                   BUCURIILE IERNII

,,A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
                                    Peste sat.”

            Decembrie… Fulgii zboara prin aerul inghetat ca roiuri de fluturi albi. Se astern apoi peste intreaga natura: pe pamant, pe case, pe padurile care par cercelate cu flori de zarzar si corcodus. Satele par ca dorm sub povara zapezii.

Zana Iernii a trecut pe la geamurile caselor si a pictat maiestrite flori de argint. Din cand in cand, soarele rotund si palid mai apare printre nori, insa pentru scurt timp.  

            Din cauza frigului de afara, oamenii stau mai mult prin case. E vremea reunirii familiei, a intalnirilor cu prietenii. Pin odai miroase a paine, a fum cald si amarui. Gospodinele fac fel de fel de mancaruri, care de care mai gustoase, straduindu-se sa intampine sarbatoarea Craciunului si Anul Nou cu cele mai bune bucate.

Copiii stau la gura sobei si asculta povestile spuse de cei mari. Lor, iarna le aduce cele mai multe bucurii, iar Sarbatoarea Craciunului este cea mai mare si cea mai asteptata bucurie pentru toti copiii. Pentru aceasta sarbatoare, ei invata colinde si apoi merg la colindat pe la rude, vecini si prieteni. In Seara de Ajun, il asteapta cu mare emotie pe Mos Craciun, cel darnic si bun, impodobind bradul si straduindu-se sa fie mai cuminti decat au fost tot anul ! Dimineata urmatoare, de cum se trezesc, copiii alearga sa vada ce daruri le-a lasat Mosul sub brad. Mare este surpriza si bucuria lor cand descopera ca dorintele le-au fost indeplinite ! Casele se umplu de larma si veselie. Fiecare copil isi incearca jucaria cea noua si multumeste in gand Mosului ca nu l-a uitat !

Cand vremea se mai imbuneaza si gerul nu mai pisca atat de tare, cand « doritul soare / Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare », atunci toti copiii ies la joaca cu saniuta, cu patinele, sau pur si simplu infofoliti si pregatiti sa faca oameni de zapada.

Ce harmalaie se isca atunci pe derdelus, de-ti vine sa spui:

,,—Ce-i pe drum atâta gură?
—Nu-i nimic. Copii ştrengari.
—Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
                                 De tătari!”

Bucuria pe care o simt copiii cand se afunda in zapada pana la genunchi, parca nu are margini ! Si-atunci tipa, se bulgaresc, se imping in zapada unii pe altii sau se tavalesc entuziasmati pe covorul alb si moale pana se fac ei insisi omuleti de zapada. Frigul nici nu mai conteaza, caci ei se incalzesc tot urcand derdelusul in fuga. De aceea au bujori in obraji, iar mainile le sunt fierbinti chiar si fara manusi !

Joaca inceteaza abia seara tarziu, cand incepe din nou sa ninga si intunericul pune stapanire peste toate. Obositi, dar fericiti, copiii se baga in patucurile lor calde si adorm cu gandul la urmatoarea zi de iarna si la noi si irepetabile bucurii.

Si eu, la fel ca totii copiii, iubesc iarna. Acesta este anotimpul meu preferat, in care sarbatorile par ca nu se mai sfarsesc, si fiecare aduce cu ea surprize si bucurii. De aceea, abia astept sfarsitul fiecarei toamne, ca sa pot spune din toata inima : 

,,—Bine ai venit, iarna!”