Mi-au placut cartile de cand nici nu stiam sa citesc. Mi le citeau cei mari : parintii, bunicii... Erau cartile de povesti cu imagini frumos colorate, cu zane si palate fermecate. Ele sunt cele mai « batrane » carti din biblioteca mea.
Au fost apoi cartile cu imagini decupate, tridimensionale, din care rasar cand le deschizi, castele, cavaleri, printese si cate si mai cate...
Mi-au placut apoi cartile cu benzi desenate, in care personajele vorbesc putin, iar imaginile tin locul descrierilor in cuvinte.
Chiar in centrul bibliotecii mele, asezate la indemana, stau dictionarele si enciclopediile. Acestea sunt cartile mele salvatoare, caci totdeauna imi dau raspunsurile corecte la cele mai grele intrebari.
Urmeaza apoi, din ce in ce mai sus, seriile sau colectiile de carti pe care cu greu le adunam, pana cand reuseam sa-mi completez « colectia » : « Catelul vrajitoarei », « Sirenele » (de care multa vreme nici noaptea nu m-am despartit), « Clubul printeselor », « Zanele ghiduse » si « Scooby-Doo ».
De catva timp, am trecut la cititul pe nerasuflate al cartilor de aventuri. De la « Tom Sawyer » si « Ciresarii », la « Narnia » si « Harry Potter », toate si-au gasit loc in biblioteca mea.
Si sunt sigura ca, atata timp cat carti vor exista, in biblioteca mea voi mai gasi loc pentru ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu