De cate ori merg la bunici, imi place sa intru in camara lor, unde totdeauna miroase imbietor: acolo isi tin bunicii dulceturile, compoturile, saculetii cu plante medicinale sau ierburi aromate, ce mai! E un adevarat paradis camara bunicilor.
Dar cel mai mult imi place sa intru in camara bunicilor pentru ca miresmele ei imi amintesc de copilaria mea timpurie, cand am stat la bunicii mei, si de vacantele din copilaria mea mai tarzie, cand evadam pentru scurt timp la bunici.
Aici, in camara aceasta ma ascundeam ori de cate ori veneam de la joaca, ca sa-l sperii pe bunicul sau sa le fac vreo farsa musafirilor care ma strigau sa le recit poezii. Ai casei ma gaseu insa repede, caci in momentele acelea, cand ar fi trebuit sa pastrez tacerea ca sa nu pot fi gasita, atunci ma bufnea rasul si radeam cu atata pofta, ca auzeau cu totii si ma dadeau de gol!
Tot aici ma retrageam, ca sa fiu ferita de balaurii sau de zmeii despre care imi citea bunicul in povesti. Stiam ca in camara bunicilor, printre bunatati si ierburi de leac nu am ce sa patesc: eram convinsa ca bunica avea in saculetii ei vreo planta care ma face nevazuta de dusmani sau care poate descuia toate usile, asa ca trageam zavorul pe dinauntru si eram in siguranta, iar teama era alungata!
Aici imi repetam si unele poezii pentru serbari sau ma jucam pe ascuns cu o papusa pe care mama nu a mai putut sa o repare dupa ce i-am rupt piciorul; ascunsesem papusa in camara, convinsa fiind ca piciorul i se va lipi singur la loc daca va sta un timp in preajma plantelor magice.
Cu timpul, am intrat mai rar in camara, iar cand am facut-o a fost mai mult ca sa-mi amintesc de clipele in care credeam cu tarie in puterea ei magica. Magica si fericita era de fapt varsta aceea a copilariei pure, si asa va ramane pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu