Apasa pe clanta. Usa se dadu in laturi cu un scartait prelung. In fata lui aparu o lumina orbitoare, astfel incat, pret de cateva clipe, baiatul se dadu inapoi. Il dureau ochii.
Cand se mai obisnui cu lumina, inainta incet spre mijlocul camerei. Dintr-un cufar deschis, mii de scantei raspandeau sclipiri de aur in incapere. Era adevarat ! De-acum era bogat, caci o comoara nepretuita se afla in cufarul din fata sa : diamante, aur si argint, safire si rubine, bijuterii care mai de care mai bogat ornamentate luceau mai tare decat soarele.
Isi baga mainile pana la coate in cufarul plin si rase din toata inima: nimeni din familia lui nu va mai suferi vreodata de foame! Bucuria fara margini ii inunda chipul si, fara sa-si dea seama, sopti:
- Ce bogat sunt!
- Ba bine ca nu, ii raspunse o voce pitigaiata.
De unde venea glasul acela ce-l ingheta pe Tom? Se uita in jur si, intr-un colt de camera, mic si hidos, un pitic ranjea rautacios.
- Chiar credeai ca a dat norocul peste tine? Eu sunt stapanul acestei comori. De vrei una din pietrele astea, trebuie sa-mi muncesti din greu!
Tom pali. Sperantele pe care si le facuse se naruisera intr-o clipita. Daca voia o piatra pretioasa? Le voia pe toate!
- Si ce ar trebui sa fac pentru una din aceste pietre?
- Sa-mi pazesti gradina timp de trei nopti, iar apoi sa-mi aduci trei mere din pomul din mijlocul gradinii.
- Aaa, baigui Tom, pai... am sa incerc... Si daca nu reusesc?
- Vei sfarsi ca cei pe care ii vezi in temnita asta, zise piticul deschizand o trapa in podea.
Uitandu-se in jos, Tom incremeni. Izbuti sa tipe sfasietor, dureros.
- Ce e cu tine, Tom, se auzi o voce blanda. Ai visat urat?
Tom se dezmetici. Mama era langa el, zambindu-i. Adormise cu cartea in mana...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu