Ma aflu in gradina bunicilor, locul copilariei mele, al celor mai frumoase amintiri.
Acum e primavara. Un vanticel racaros se joaca cu parul meu. Frunzele rare ale copacilor fosnesc . In aceasta armonie a naturii isi face loc din cand in cand, cate un tril de pasarica.
Primavara imi aduce aminte de copilarie. Ma gandesc ca, de mica, aici imi petreceam vacantele. Si primii prieteni tot aici mi i-am facut. Amintirile ma emotioneaza si iata ca lacrimile imi umplu ochii. Cat as vrea sa fiu din nou mica...
Dar ceva imi distrage atentia. Un claxon se aude in curte: este matusa mea! In sfarsit a venit! Si l-a adus si pe Vlad, verisorul meu. Desi nu stie inca sa mearga, iata-l ca se ridica si face cativa pasi singurel, incercand sa vina spre mine. Cade. Iar se ridica si merge putin si cade din nou. Si tot asa pana ce, in sfarsit, face mai multi pasi singurel.
Fericit, ajunge pana la mine si imi face semn ca vrea in brate.
L-am luat in brate si cu totii am pornit spre paduricea din spatele casei. Pe drum am zarit un iepuras. Cand ne-a vazut, urecheatul a inceput sa fuga in salturi. Vlad a batut fericit din palme si chiar a vrut sa-l prinda, fara succes insa.
Cand am ajuns in padurice se insera, asa ca am putut admira amurgul. Iar la intoarcere, Vlad a mers singur. Era asa de mandru ca poate face lucrul acesta!
Ma gandesc ca si eu am fost ca Vlad, mica si neajutorata, ca si eu am invatat sa merg si sa vorbesc, iar asta s-a intamplat chiar aici, la bunici. Acum retraiesc parca aceste mari descoperiri impreuna cu Vlad, iar parintii lui isi redescopera si ei copilaria alaturi de copilul lor.
Amintirile ma cuprind din nou in iuresul lor si adorm visand la copilaria mea fericita, despre care ii voi povesti si lui Vlad cand va mai creste …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu