Orice copil isi doreste sa aiba cat mai multi prieteni. Dar nu toti cei pe care ii numim prieteni sunt prieteni adevarati. Un adevarat prieten este alaturi de tine la bine, dar, mai ales, la greu si nu te paraseste cand toti ceilalti o fac.
O astfel de prietena este pentru mine Georgiana. O văd foarte rar, doar în vacanţe. E o fetiţă slăbuţă, puţin cam tristă, dar cu nişte ochi negri, vioi şi inteligenţi care mi-au inspirat încredere încă de când am văzut-o prima dată, la bunicii mei în Bârlad.
De atunci, în vacanţele mele petrecute la Bârlad, eu şi Georgiana suntem de nedespărţit. Când plouă şi nu ne putem juca afară, mergem fie la ea acasă, fie la bunicii mei şi continuăm joaca. Iar când vacanţele se termină şi vine vremea să plec la Iaşi, cu greu ne putem despărţi. Ea plange. Eu ii promit ca voi reveni.
Georgiana are purtări alese, gesturi delicate şi o vorbă bună pentru orişicine. Ştie să se bucure alături de mine când primesc ceva de la ai mei şi nu e deloc invidioasă, chiar dacă ea nu are jucării sau haine la fel ca ale mele. De multe ori, când îi ofer ceva, nu acceptă decât după ce insist mult. Este demna. Si multumita cu putinul pe care il are.
Desi o vad atat de rar, vorbesc cu ea aproape zilnic la telefon si ea e cea care m-a incurajat nu o data, nici de doua sau de trei ori, ci de fiecare data cand simte ca sunt suparata.
Pentru că învăţ mereu de la ea cum să fiu mai modestă şi mai bună, vreau să fiu toată viaţa mea prietenă cu Georgiana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu