Raza mea de soare

E o dimineata rece de sfarsit de iarna. Cerul e acoperit de nori, dar nu nori plumburii, intunecati, ci ceva mai luminosi si mai pufosi. A inceput sa bata vantul si astfel norii s-au imprastiat, lasand soarele sa-si trimita razele spre pamant.

            Una din razele soarelui imi intra pe fereastra si ma trezeste. Parca mi-ar spune sa ma trezesc mai repede, sa nu intarzii la scoala. Intind mainile ca sa o prind. Speriata, fuge pe covor si de acolo in oglinda, de unde se reflecta iarasi pe fata mea, orbindu-ma cu lumina ei.

            In timp ce ma pregatesc de plecare, raza dispare, iar camera mea, acum mai intunecata, pare mai trista. Unde o fi raza mea de soare?

            Ma uit pe geam si zambesc: raza isi face de lucru prin gradina.A ajuns pe-un petic de zapada pe care, cu rabdare, il topeste.Sub zapada, un ghiocel timid isi inalta capusorul. Parca il aud vorbindu-i razei de soare, cu bucurie in glas:

            - Cine esti tu, minune calda si luminoasa?

            - Sunt Raza de Soare, ii sopteste jucausa si raza mea de soare. Tatal meu, Soarele, m-a trimis pe pamant sa-i inveselesc pe copiii cuminti. Fetita la care am fost de dimineata e tare ocupata si nu are timp de joaca, asa ca m-am gandit sa-mi fac de lucru prin gradina pana se va intoarce de la scoala. Si uite-asa te-am gasit pe tine!

            - Dar unde ai fost pana acum, o intreaba ghiocelul.

            - Am fost de cealalta parte a Pamantului, caci acolo era vara. Si am incalzit si acolo florile, iarba si copiii, raurile si muntii...

            - O, de-ai sti cat te-am asteptat, murmura ghiocelul. Si ce frumoasa si buna esti...

            Desi as fi vrut sa mai stau si sa-i privesc pe cei doi prieteni, a trebuit sa plec la scoala. Cand m-am intors, raza ma astepta cuminte pe pat. Se odihnea in parul papusii mele preferate. Am trezit-o la fel cum facuse si ea cu mine dimineata.

S-a bucurat si m-a purtat pe aripile ei intr-o calatorie de neuitat, peste taramuri necunoscute. Pe unde trecea, natura intreaga se bucura de mangaierea razei de soare. Iar raza ii iubea la fel de mult pe toti cei pe care ii mangaia, fie ei oameni, copii, copaci, sau ape.

 Nu stiu cum am ajuns in pat. Probabil ca raza m-a purtat pe bratele ei, pentru ca apoi sa plece si sa poarte vreun alt copil prin locuri numai de ea stiute.